Ți s-a întâmplat vreodată să intri într-un magazin de țesături fără nicio intenție clară, dar să ieși de acolo cu inima mai ușoară, doar pentru că ai mângâiat câteva materiale moi, căzătoare sau cu o textură neașteptată? Mie da. De nenumărate ori. Și abia recent am realizat că, pentru mine, terapia prin texturi nu e doar o metaforă – e reală.
Am avut o zi în care totul părea pe dos. N-aveam inspirație, parcă nici nu mai știam de ce cos, de ce fac ce fac. Știi momentele alea în care te întrebi dacă are sens tot efortul? Am intrat într-un atelier de materiale aproape din inerție. Și acolo, între catifele, inuri moi și borangicuri diafane*, ceva s-a liniștit în mine. Doar atingând. Doar simțind.
Terapia prin texturi
Terapia prin texturi are ceva din muzică. Fiecare material spune o poveste. Pânza de in e ca o duminică leneșă în grădină. Tulle-ul fin? O dimineață de iunie, în care soarele e doar o promisiune. Mătasea naturală… ah, mătasea… e ca un vers de poezie murmurată la ureche.
De atunci, am început să integrez atingerile conștiente în procesul meu creativ. Nu mai încep o colecție fără să trec mai întâi prin materiale. Nu aleg doar cu ochiul, ci și cu sufletul. Pentru că un material care îți mângâie pielea are puterea să-ți mângâie și inima.
La ENCOR Fashion, vorbim deseori despre design ca terapie. Dar mai puțin se vorbește despre cât de profund poate fi acest simț tactil în modă. Și nu doar pentru designeri. Oricine, chiar și o persoană care nu a ținut niciodată un ac în mână, poate simți liniște într-o țesătură care „vorbește” pe limba ei.
Dacă îți place ideea de a transforma emoțiile în haine, îți recomand cu toată inima și articolul nostru despre Proces de creație vestimentară: De la idee la capodoperă.
Sincer? Cred că avem nevoie, mai ales în vremuri agitate, să ne reconectăm la simțuri. Moda nu e doar imagine. E atingere, sunet, miros. E o lume care se simte.
* – țesături de mătase extrem de fine, transparente și elegante.
