Fiecare piesă vestimentară pe care o admirăm – fie că e o rochie simplă, dar cu acel „ceva”, sau o haină extravagantă care întoarce priviri – începe, de fapt, cu o idee. Uneori mică, poate schițată pe un colț de agendă, alteori născută într-un moment de inspirație spontană. E despre acel proces de creație vestimentară care pornește din inimă și ajunge să prindă viață pe umeraș.
Pentru mine, totul începe cu o emoție. O stare. Un gând care se plimbă prin capul meu și refuză să plece până nu-i dau formă. Și poate și pentru tine e la fel – dacă ești aici, sigur simți că designul vestimentar nu e doar despre haine, ci despre cum le trăim.
Pasul 1: Inspirația – de unde începe un proces de creație vestimentară
Inspirația vine când te aștepți mai puțin. Ți s-a întâmplat să mergi pe stradă, să vezi o bătrânică cu o eșarfă înflorată și să-ți spui: „Wow, asta aș transforma într-o colecție!”? Sau poate ai văzut o fotografie veche, cu mama tânără în fusta aceea din anii ’80, și ai simțit nevoia să o reinterpretezi în stilul tău?
Pentru mine, cele mai bune idei vin din:
- amintiri (câteodată, un miros sau o melodie mă trimite direct într-o stare creativă),
- călătorii (chiar și o ieșire până la Orheiul Vechi poate să-mi aprindă imaginația),
- discuții cu oameni faini,
- sau, pur și simplu, scrollând Pinterest noaptea târziu.
💡 Mic secret: când simt că nu vine nimic, mă duc într-un loc nou (poate un muzeu, o cafenea cu un vibe diferit, o piață locală). Schimb decorul, și schimb energia.
Pasul 2: Cum dai formă ideii – moodboard, crochiuri și primele schițe
După ce mi se aprinde beculețul și simt că am o direcție, trebuie să-mi „pun gândurile în ordine”… și aici intră în scenă moodboard-ul.
Moodboard-ul devine un punct-cheie în procesul de creație vestimentară, pentru că îți traduce emoțiile în forme vizuale.
Nu știu cum e pentru tine, dar pentru mine e una dintre cele mai plăcute etape. E ca atunci când îți alegi ținuta pentru o seară specială – îți imaginezi vibe-ul, culorile, textura, muzica în fundal… și toate încep să prindă un sens comun.
Eu încep de obicei cu o imagine care mă obsedează. Poate fi o fotografie, un detaliu din natură, sau chiar o piesă de mobilier care are o formă care-mi atrage privirea.
De acolo pornesc: aleg culori, texturi, forme, siluete – le pun pe toate într-un colaj (fizic sau digital, depinde de chef).
💡 Trucul meu: uneori decupez din reviste, alteori folosesc Pinterest Boards sau pur și simplu fac un colaj în Canva. Important e să simt că am în față „starea” colecției.
Și abia apoi, vin crochiurile – le desenez cum îmi vin în cap, fără presiune, fără să mă gândesc dacă sunt „perfecte”. Creionul ăla dansează pe foaie și, de obicei, iese ceva care mă face să zâmbesc.
Pasul 3: Prototipul – momentul în care ideea devine reală
Aici începe „magia concretă”. Adică partea în care te murdărești pe mâini, tai, coși, testezi.
Pentru mine, primul prototip e o combinație de emoție și haos controlat. Aleg un material de probă (de obicei ceva mai ieftin – să nu plâng dacă stric 😅), tai după tipar, asamblez și… aștept momentul acela în care văd cum prinde formă. Uneori iese din prima, alteori… well, se transformă într-un top când trebuia să fie o fustă.
Fiecare prototip, chiar și imperfect, e o etapă firească în procesul de creație vestimentară și fiecare ajustare te aduce mai aproape de viziunea ta.
Dacă lucrezi cu mătase sau materiale fluide – îți zic sincer – răbdarea e cheia. Se comportă altfel pe corp decât pe manechin, și trebuie să fii atentă la fiecare mic detaliu: linia bustului, lungimea mânecii, cum cade tivul.
💡 Un sfat de la mine: nu te atașa prea tare de prima variantă. Lasă loc pentru surprize și ajustări. Uneori, cele mai bune idei apar când trebuie „să repari” ceva.
Pasul 4: Revizuirea – micile detalii care fac diferența
După ce am primul prototip, îl privesc din toate unghiurile. Îl pun pe manechin, îl încerc pe mine (dacă-mi vine), îl fotografiez. Și apoi încep să-mi pun întrebările:
- Se așază bine?
- Îmi transmite ce voiam să spun?
- E confortabil? (pentru mine, confortul e sfânt)
- Are acel „ceva” care-l face memorabil?
Aici uneori intervin cu o broderie discretă, schimb o cusătură, mut un buzunar, sau renunț la un detaliu care simt că încărca.
📌 Feedback-ul de la alte persoane e aur! Întreabă o prietenă sinceră, un profesor sau o colegă – uneori vezi piesa cu alți ochi după o simplă întrebare: „Cum ți se pare?”
Concluzie
De la o idee care ți se cuibărește în gând, până la o piesă vestimentară care spune o poveste – totul e un proces. Uneori fluid, alteori stângaci, dar mereu autentic. Și crede-mă, nu trebuie să iasă perfect din prima. Trebuie doar să fie al tău.
❤️ Dacă simți că e timpul să-ți dai o șansă ideilor tale, te așteptăm la ENCOR Fashion. Aici nu doar înveți, ci și creezi. Împreună.
